SCOPUL VIETII

Viata este dominata de doua instincte. Instinctul de conservare a vietii,in care scopul este acela de a acumula bunuri necesare desfasurarii vietii si instinctul care guverneaza viata, acela de perpetuare a speciei, de a da nastere la descendenti care sa continuie firul vietii.
In ideea instinctului de conservare este un scop imediat , acela prin care se creeaza bunuri si satisfactii zilnice si unul mai indepartat, care conduce la acumularea de bunuri , la stocarea de rezerve.Dar firul vietii se intrerupe la un moment dat , uneori atunci cand nici nu te astepti si atunci vine intrebarea logica: pentru ce a trebuit sa agonisesti atatea bunuri caci plecand din aceasta lume nu vei lua nimic cu tine.
In cazul instinctului de perpetuare a speciei teoria privind finalitatea interna a naturii presupune ca natura , ca si oamenii, prefera sa se intample un lucru si nu altul, dupa cum fiecare dintre noi doreste succesul propriei familii mai mult decat al alteia straine. Fiecare dintre noi se gandeste cum sa-si canalizeze energiile acumulate, fara a deranja semenii sai, sa lucreze pentru el, sa-si mentina sanatatea si sa acumuleze bunuri necesare existentei dar care sunt mijloacele ce servesc la realizarea acestor scopuri finale?
In general scopurile noastre imediate urmaresc un folos nemijlocit care de cele mai multe ori constituie o placere , o bucurie, o satisfactie dar scopul indepartat? Ce asteptam de fapt de la viata? Toate aceste scopuri finale variabile de la individ la individ, constient sau inconstient, constau in obtinerea bunavointei celor din jurul nostru.Strangerea si acumularea sunt manifestari ale egoismului.
Directia vietii este data deci de instincte si sentimente iar pentru realizarile ce le dorim ne folosim de straduinte constiente sau suntem condusi de instincte inconstiente. Dintre straduintele constiente fac parte invocarea unor forte superioare , Dumnezeu de exemplu.Tot dintre straduintele constiente este obtinerea puterii, puterea de dragul puterii, admiratia maselor , faima, securitatea pentru realizarea careia se urmareste acapararea puterii.O alta straduinta constienta este aceea de a face bucurie altora, iubirea de oameni dezinteresata, grija pentru copii, bunavointa fata de prieteni si animale. Exista si oameni la care toate aceste motivatii lipsesc, care urmaresc in viata numai sa-si satisfaca pentru el bucurii, indiferent prin ce mijloace. Adevaratul scop al vietii nu este nici realizarea satisfactiilor imediate si nici cele indepartate, el este dictat de destinul fiecaruia.La specia umana instinctul de perpetuare a speciei este intretinut si activat de placerea actului sexual care poate conduce in viata cotidiana la adulter, incest , violuri si chiar crime. Desi cele doua instincte par a fi echilibrate cel al perpetuarii speciei este dominant , fiecare familie acorda atentie maxima copiilor ei si mai putin ascendentilor ei, adica parintilor, cunoscut fiind faptul ca un parinte creste zece copii dar zece copii nu pot sa-si ingrijeasca un parinte la batranete.Dar cine determina un instinct atat de puternic si de ce? Scopul vietii este subordonat instinctului.Dar ce este instinctul ?
 Instinctul este o forma de manifestare a spiritului atat in lumea animala cat si in specia umana, bine individualizata.Instinctul nu este inscris in codul genetic insa cunostintele sunt pastrate si transmise de spiritul fiintelor( confectionarea cuburilor de catre pasari, clocitul oualor, cresterea puilor, toate facute pentru prima data in viata lor). Acelasi aspect il intalnim si la animale si la om. Singura explicatie a celor doua instincte este cerinta de evolutie a spiritului, care cere mereu reincarnari pentru purificarea lui.Acesta este de fapt scopul vietii noastre , am venit pe lume nu pentru a ne bucura pentru anumite placeri , nu pentru a acumula cat mai multe avutii , toate acestea raman si odata cu moartea nu iei nimic din ele.Ne nastem cu un destin bine determinat inca din lumea astrala a spiritelor, nu pentru aceste scopuri imediate sau indepartate ci numai pentru a ne da posibilitatea unei noi incercari de purificare a spiritului nostru prin suferinta. Este suferinta un dar al iubirii divine? Pentru a putea evolua spiritul este trimis la reincarnare, dar nu pentru o viata abuziva , imorala sau plina de avutii, asa nu se poate purifica spiritul, iar in aceasta situatie reincarnarile nu-si vor atinge niciodata scopul. Spiritele putin evoluate , cele din zona rosie sau diavolarii, legate mult de corpul eteric( care mai poate fi numit si sufletul senzatiei, legat mult de placerile lumesti) este trimis repede spre o alta reincarnare, fara ca el sa poata sa se opuna , este obligat sa faca aceasta, destinul lui este pecetluit de alte spirite superioare , nu de el, iar acest destin este programat pe zile, luni sau ani, exact cum se programeaza un program pe calculator , aceasta pentru ca spiritul este o forma de energie compusa din particule materiale infraatomice , a caror alcatuire le confera o putere imensa de memorie , de inteligenta si de vointa.
 

Actiunea in viata pamanteasca se desfasoara secunda cu secunda dupa felul cum a fost programata , aceasta inseamna ca toate evenimentele vietii sunt inscrise in codul nostru spiritual. Se naste intrebarea : nu se poate in niciun fel modifica cursul desfasurarii acestor evenimente? Acest destin poate fi modificat sau intrerupt sub actiunea spiritelor inferioare sau diavolare , invocate prin magia neagra , cu ajutorul ei se poate intrerupe viata sau se pot provoca boli organice si psihice. Forta spiritelor diavolare consta in forta gandului , care se transmite sub forma de simboluri , imagini , subconstientului unui om , acesta reactionand intocmai cum i s-a transmis prin acele ganduri. Cand spiritul este evoluat , el singur isi alege destinul pentru o noua viata pamanteasca. Dar si in acest caz al "liberului arbitru" cel ce vine sa se reincarneze , trebuie sa-si programeze suferinta , caci altfel nu ar avea niciun rost sa se reintoarca pe pamant. Sa ne amintim de cel mai superior spirit reincarnat pe pamant, Isus Hristos, el si-a programat sa fie batjocorit si rastignit caci numai asa s-a putut inalta la Tatal. Legea Karmei, scriu istoricii filozofiei indiene S. Charterjee si J. Datta, are semnificatia ca toate actiunile individului, bune sau rele , provoaca si urmari , daca aceste actiuni sunt savarsite cu dorinta de a culege de pe urma lor roade, adica premeditat. Fiecare fapta buna atrage dupa sine o rasplata si fecare fapta rea atrage o pedeapsa dar, de regula, nu in viata aceasta ci in viitoarea reincarnare.


Insasi destinul omului sau oricarei fiinte din aceasta viata, este rezultatul actiunilor sale intr-o existenta anterioara . Prin actiunile sale omul isi faureste singur soarta in viitoarea reincarnare. Si alte spirite evoluate revenite pe pamant au trebuit sa treaca prin suferinte . Marele Iulius Cezar a parasit viata in deplina glorie fiind injunghiat in senatul Romei antice. Alexandru Macedon , cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor, a murit de asemeni in plina glorie , in Babilon, unde dorea sa-si stabileasca capitala vastului sau imperiu, la varsta de numai 33 de ani, rapus de boala. Napoleon Bonaparte, care ar fi fi fost reincarnarea lui Hanibal, sfarseste in captivitate pe insula Sfanta Elena din oceanul Atlantic , rapus de chinurile cumplite ale unui cancer gastric. Luceafarul poeziei romanesti ,Mihai Eminescu, cel mai mare spirit al poporului roman, moare la varsta de 39 de ani intr-un ospiciu , cu paralizie generala progresiva, prin septicemie data de un erizipel, de la o rana produsa de o piatra aruncata de un alt bolnav psihic. Marele geniu al muzicii , Beethoven, si-a trait ultima parte a vietii fiind surd si aceste exemple ar putea continua la nesfarsit. Aceasta inseamna ca oricat de evoluat este un spirit ce vine la reincarnare, el trebuie sa-si programeze o noua suferinta pentru a putea sa evolueze mai mult.
Interesante puncte de vedere putem citi , toate acestea nu ma pot decat bucura ca au existat dintotdeauna pareri pro si contra reincarnarii , pana acum neajungand nimeni la o concluzie privind scopul vietii. Nu ne ramane decat sa continuam sa-l intelegem fiecare asa cum dorim, asa cum ni-l construim, asa cum il visam.

   Dr. Aurel Popescu- Balcesti- "Enigma Vietii si a Mortii"