duminică, 7 noiembrie 2010

Cand m-ai gasit TU

Raza soarelui se ingropase in lacrimi,

Luna nu mai apunea,

Marea isi retragea valul, luand cu ea visul.

Nu aveam galbenul soarelui

Ci  priviri negre de noapte

Ascunse dupa o inima insangerata .

Nefericirea avea gust violet.

Rosul? Nu stiu daca mai exista.

... sufletul imi orbise,

lacrima ascunsa in colt de suflet,

pe care il urla in durere trupul meu,

nu seca , imi scalda ochii in neputinta.
                    TU
Ai aparut asemeni ultimei clipe,

Clipa sperantei pe care s-o pot saruta

si  m-ai prins ridicandu-ma pe aripi

din neantul de ieri si de azi,

mi-ai scuturat praful din suflet ,

mi-ai  sarutat  lacrima

si m-ai ridicat  spre maine,

spre iubirea ce va fi ca inainte.
M-ai gasit TU...
 si m-ai rasarit curcubeu din marea de lacrimi.


 TE IUBESC, CATALIN!

2 comentarii:

  1. :) e bine că v-aţi găsit unul pe celălalt... Viaţa e mult mai senină în două inimi şi un singur suflet...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca nu noi ne-am gasit ci D-zeu ne-a trimis pe fiecare in viata celuilalt chiar in acea perioada a vietii cand aveam nevoie si am stiut sa apreciem ce ni s-a oferit. Cu riscul de a parea ridicola, eu stiu ca suntem suflete pereche, sunt prea multe asemanari(incepand cu semnele din nastere) ca sa fie ignorate. Nu pot decat sa fiu fericita ca am fost aleasa sa-mi intalnesc sufletul pereche in viata asta si, probabil, vom ramane uniti pe vecie.

    RăspundețiȘtergere