Luna nu mai apunea,
Marea isi retragea valul, luand cu ea visul.
Nu aveam galbenul soarelui
Ci priviri negre de noapte
Ascunse dupa o inima insangerata .
Nefericirea avea gust violet.
Rosul? Nu stiu daca mai exista.
... sufletul imi orbise,
lacrima ascunsa in colt de suflet,
pe care il urla in durere trupul meu,
nu seca , imi scalda ochii in neputinta.
TU
Ai aparut asemeni ultimei clipe,
Clipa sperantei pe care s-o pot saruta
si m-ai prins ridicandu-ma pe aripi
din neantul de ieri si de azi,
mi-ai scuturat praful din suflet ,
mi-ai sarutat lacrima
si m-ai ridicat spre maine,
spre iubirea ce va fi ca inainte.
M-ai gasit TU...
si m-ai rasarit curcubeu din marea de lacrimi.
TE IUBESC, CATALIN!
:) e bine că v-aţi găsit unul pe celălalt... Viaţa e mult mai senină în două inimi şi un singur suflet...
RăspundețiȘtergereEu cred ca nu noi ne-am gasit ci D-zeu ne-a trimis pe fiecare in viata celuilalt chiar in acea perioada a vietii cand aveam nevoie si am stiut sa apreciem ce ni s-a oferit. Cu riscul de a parea ridicola, eu stiu ca suntem suflete pereche, sunt prea multe asemanari(incepand cu semnele din nastere) ca sa fie ignorate. Nu pot decat sa fiu fericita ca am fost aleasa sa-mi intalnesc sufletul pereche in viata asta si, probabil, vom ramane uniti pe vecie.
RăspundețiȘtergere