Eram prin clasa a VI-a cand ,in familia Chiser de pe scara noastra, a aparut un baietel de 7 ani, cu ochi mari si negri, cu niste gene lungi si dese pentru care era invidiat de toate domnisorelele din cartier ,cu un parul carliontat si ravasit.
D-na si d-ul Chiser, doi batranei la 60 de ani, frumosi, blanzi si foarte intelepti.Mai traia cu ei mama d-ului Chiser . Nu au fost binecuvantati cu copii, poate D-zeu il avea pregatit pt ei pe acest ingeras parasit de mama lui.
Pe Cristi, copilasul cu ochii mari si obrajii numai buni de smotocit, l-am indragit de cum l-am vazut, avea atata iubire de oferit si atata nevoie de iubire ...era tot timpul in bratele mele, il ingrijeam ca si cum ar fi fost fratiorul meu . Nu manca decat cu mine, statea la noi cum veneam de la scoala si era f ascultator si cuminte.
Familiei Chiser nu i s-a permis sa-l infieze, erau prea in varsta . Totusi ei nu au renuntat la Cristi, i-au oferit o copilarie minunata, imbelsugata si mai multa dragoste decat i-ar fi putut oferi parintii lui vreodata.
Pe la 14 ani, mama biologica a lui Cristi a dorit sa-l vada...el nu a vrut, ne-a spus ca "parintii lui sunt cei care l-au crescut si il iubesc nu mama care l-a dat si pe ceilalti i-a pastrat doar pt a ramane cu un barbat".
Peste putin timp d-ul Chiser s-a imbolnavit si s-a dus cu marele regret ca nu-si va mai vedea fiul adorat. A suferit enorm Cristi dar a ramas sprijinul mamei si bunicii, era singurul care avea grija de ele, scoala, piata, medici si tot ce tinea de ingrijirea lor, el le facea. S-a dus si bunica si au ramas doar ei, mama prea batrana si bolnava ca sa-i mai poarte de grija fiului. Nimic nu l-a facut sa renunte la ea, a ingrijit-o fara sa se planga macar o data ca ii este greu ...si era tot un copil, nici nu terminase liceul.
A sosit si inevitabilul, tot ce a iubit el mai mult a pierdut, a ramas singur . Aflasem ca cea care i-a dat viata era nepoata d-nei Chiser . Nefiind infiat, Cristi nu avea niciun drept asupra bunurilor parintilor care l-au crescut. Astfel ,o matusa a vandut apartamentul unor straini si Cristi a ajuns pe strazi. Locuia pe scara blocului, cand la mine, cand prin parcuri(eu ma casatorisem si nu mai aveam spatiu). Il chemam la masa si sa faca seara cate o baie iar ziua isi cauta de munca, sa nu ne mai deranjeze pe noi. Cand am primit eu un apartament ,l-am lasat sa locuiasca acolo ,pana ne mutam noi. Au mai trecut 2 ani si a trebuit sa-l anunt ca va trebui sa caute alta locuinta(sotul meu nu a acceptat sub nicio forma sa locuim impreuna cu Cristi). Mi se rupea sufletul cate putin de fiecare data cand ma gandeam ca va ajunge iar pe strazi...l-am sfatuit sa mearga in audienta la primar, poate ii gaseste el o locuinta sociala. Si cum D-zeu nu l-a parasit nicio clipa , a reusit si a primit o camera intr-un camin de nefamilisti si un loc de munca in combinat. Nu am cuvinte sa descriu seriozitatea acestui copil si daruirea lui fata de viata cu tot ce-i oferea ea.
Anii au trecut dar Cristi nu uita niciodata sa ne caute si sa ne multumeasca pt caldura oferita si increderea pe care am avut-o in el. Nu puteam decat sa-i spun cat de mandra sunt de el ,putea face atatea greseli dar el a stat drept si cu privirea inainte.Viata si-a urmat cursul , drumurile ni s-au despartit .
Acum cativa ani l-am intalnit pe Cristi...nu-mi venea sa cred ce vad! Un barbat aranjat, cu o masina de teren scumpa ...dar ochii i-au ramas neschimbati..."Sarut mana, Lili. Ce mai faci? Ce fac tanti si nenea Blanaru?" ...Iata cum mi se umplu ochii cu lacrimi , asa patesc de fiecare data cand vorbesc despre acest copil -erou. Da, pt mine este un erou al vietii, copiii mei ii stiu povestea vietii si sunt uimiti de puterea si vointa lui Cristi.
Cristi, copilul nedorit de mama si ramas singur pe lume de la 16 ani, este acum om de afaceri, cu familie, la casa lui, gata sa -si ofere ajutorul fara sa-i fie cerut.Un sot si un tata exemplar . A reusit, dupa atatea lipsuri si nevoi a gasit un suflet care sa-l iubeasca pentru ceea ce este nu pt ceea ce are. Impreuna cu sotia au cladit o afacere si isi cresc fiul in cinste si cu multa iubire.
Cum pot copiii astia necajiti sa nu ingenuncheze , sa nu fie clintiti din credinta lor in D-zeu si sa nu faca un pas gresit in viata iar cei care au totul din prima clipa isi dezamagesc parintii si isi bat joc de viata lor?
Cum pot parintii sa renunte la bucatica din trupul si sufletul lor pentru un strain?
Cum as putea eu, mama a doi fii mai mult decat minunati, sa nu iau exemplul orfanului Cristi si sa nu le ofer toata dragostea si sprijinul ? Cum as putea sa nu le fiu recunoscatoare celor care m-au ridicat de cate ori am renuntat sa mai sper si mi-au sarutat lacrimile cand simteam ca am ajuns la capatul puterilor?Cum sa nu fiu mandra de felul cum privesc viata ei, fiii mei parasiti de tata ? Cum as putea sa-i dezamagesc vreodata dupa ce sufletele le-au fost ditruse de tatal lor atunci cand aveau mai multa nevoie de el? Cum as putea sa nu-i multumesc in fiecare clipa cerului pentru aceste doua binecuvantari? Cum l-as putea uita vreodata pe Cristi, copilul cu suflet de inger?
Nimic si nimeni nu m-ar putea face sa le ranesc sufletele copiilor mei, mai ales acum dupa ce au reusit sa si le carpeasca . Nu au avut un tata dar au primit in schimb un prieten si un sprijin , l-au primit cu toata dragostea pe sotul meu si tati al lor...el care nu a avut copii dar imi creste mie fiii cu atata daruire si mandrie...
Nimeni si nimic, insa, nu va reusi sa ma faca sa inteleg si sa uit ca cel care a primit aceste minuni , a uitat si nu-si doreste sa fie tata,ca nu a stiut niciodata sa ofere copiilor lui ceea ce nu a primit el de la parintii lui si a adus pe lume urmasi doar sa se poata razbuna pe viata, sa le ofere atata rautate cat a primit el ...Dar iata ca acesti copii nu stiu sa urasca si credinta lor i-a facut sa inteleaga ca trebuie sa-si cladeasca singuri viata, fara sa depinda de cineva care nu i-a dorit niciodata , care le-a furat toata copilaria si este capabil de orice sa-si vada copiii cersind in genunchi ,care a luptat sa-i vada in strada .
Cristi, imi doresc sa stii ca vei avea tot timpul locul tau in sufletele noastre, iti doresc din toata inima viata usoara pentru ca tu si copiii mei meritati .Voi ati stiut sa ne invatati ca trebuie doar sa oferim dragoste si incredere fara a cere nimic in schimb pentru ca totul se rasplateste in viata asta .De la fiii mei am invatat ca un "te iubesc" inseamna totul .Pentru noi cuvintele astea sunt sfinte .
Binecuvantati sa fiti cu totii.
Va iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu